Cele mai frecvente tipuri de alopecie întâlnite în practica medicală sunt reprezentate de alopecia androgenetică, atât la femei cât și la bărbați, efluviumul telogen, alopecia areata și anumite forme de alopecie cicatricială precum cele întâlnite în lupus sau lichen plano pilar.
Alopecia androgenetică
Este cea mai frecventă formă de cădere a părului, ce poate afecta unul din doi bărbați pe parcursul vieții și peste 35% dintre femeile aflate la menopauză.
Predispoziția genetică joacă un rol important în apariția acestei forme de alopecii, ce presupune o activitate crescută a unei enzime numite 5 alfa reductază, ce are ca rezultat accelerarea parcurgerii celor 3 faze de creștere (anagen, catagen, telogen) a firelor de păr.
La bărbați, căderea parului are loc după un tipar specific, frecvent fronto parietal, parieto temporal și la nivelul vertexului, pe când la femei aceasta este adesea difuza.
Anumite afecțiuni cu substrat hormonal (Sindromul Ovarelor Polichistice, tumori ovariene etc.) pot agrava o alopecie androgenetică, situație în care abordarea trebuie să fie multidisciplinară, incluzând atât tratament dermatologic cât și evaluare endocrinologică.
Efluviumul telogen
Reprezintă de asemenea o formă frecevnt întâlnită de pierdere a firelor de păr, și poate apărea atât la bărbați, cât și la femei sau copii.
Multiple cauze pot duce la apariția efluviumului telogen, precum stresul fizic sau emoțional, stări de șoc asupra organismului (ex: stări febrile, intervenții chirurgicale), diete restrictive cu carențe de vitamine sau oligoelemente, afecțiuni tiroidiene sau chiar sarcina și alăptarea.
Atunci când există suspiciunea de effluvium telogen, medicul specialist dermatolog vă recomandă o serie de analize, atât uzuale cât și hormonale, pentru a putea decela aceste modificări. Pe lângă tratamenul propriu zis, în acest caz este necesară și corectarea factorilor asociați.
Alopecia areata
Poate apărea atât la nivelul scalpului, cât și la nivelul bărbii în cazul bărbaților, și apare sub forma unor plăci rotunde, de obicei bine delimitate, ce se pot extinde centrifug, lipsite total sau doar parțial de fire de păr.
Este o afecțiune cu substrat autoimun, și poate fi asociată și cu alte afecțiuni din acest spectru, precum vitiligo sau boli tiroidiene.
În funcție de extindere și evoluție, tratamentul constă în substanțe medicamentoase aplicate topic, sau chiar medicație orală în anumite cazuri.
Dermatita seboreică
Este o afecțiune extrem de frecventă a scalpului, dar poate afecta și zone seboreice precum sprâncenele, aripile nazale sau pavilionul urechii. Evoluează în pusee, cu perioade de acalmie și perioade de agravare, și recidive frecvente, adesea legate de perioade de stres fizic sau emoțional.
Dermatita seboreică severă, lăsată netratată, poate accentua căderea firelor de păr, însă această cădere este reversibilă, odată cu tratamentul afecțiunii.
Psoriazisul vulgar
Reprezintă o afecțiune dermatologică plurifactorială, ce poate avea și determinări la nivelul scalpului. Este o afecțiune inflamatorie cronică ce poate afecta până la 2% din populație și poate debuta atât în copilărie, cât și în viață adultă.
Se asociază cu stresul, fumatul, consumul excesiv de alcool sau chiar anumite medicamente, ce pot acționa atât ca factori declanșatori cât și ca factori agravanți.
Se prezintă sub forma unor plăci groase la nivelul scalpului, frecvent cu dispoziție occipitală, acoperite de scuame alb sidefii, ușor detașabile. Tratamentul este unul complex și conține medicamente topice precum corticosteroizi, keratolitice sau imunomodulatoare.
Alopeciile cicatriciale
Sunt mai rar întâlnite și cuprind o serie de afecțiuni precum alopeciile întâlnite în lupusul eritematos, lichen plan, foliculita decalvantă a scalpului, alopecia frontală fibrozantă sau pseudopelada Brocq.
Când există suspiciunea unei alopecii cicatriciale, pe lângă metodele uzuale de diagnostic (evaluare clinică, examinare tricoscopică, analize de sânge) adesea este necesară și prelevarea unei biopsii cutanate.
Tratamentul acestor alopecii asociază și tratamentul afecțiunii de fond.
