Pe parcursul vieții, unul din doi bărbați vor fi afectați de alopecie – căderea accentuată a părului – până la vârsta de 50 ani, după această vârstă procentul crește la 70%, iar 21% dintre aceștia pot observa primele semne ale căderii părului chiar înaintea vârstei de 21 de ani.
Se estimează că doar în Statele Unite există aproximativ 50 de milioane de bărbați se confruntă cu această problemă, procentul fiind extrem de ridicat și în Europa și Asia.
Cel mai adesea, cauza căderii părului în cazul bărbaților este genetică, alopecia androgenetică fiind transmisă în mod dominant de la unul dintre părinți.
Poate debuta încă din a doua decadă de viață, însă, mai frecvent, începe să fie vizibilă în jurul vârstei de 40 de ani.
Atunci când există o cădere importantă a părului sau când aceasta apare precoce, alopecia poate determina probleme importante de ordin psihosocial și estetic.
Alopecia androgenetică apare prin mecanisme androgen dependente ce duc la reducerea raportului păr terminal/velus, cu dispoziție specifică, cel mai adesea cu debut fronto-parietal și la nivelul vertexului și accentuare progresivă.
Pot exista însă și alte cauze de cădere a părului la bărbați, cum ar fi efluviumul telogen, cădere legată frecvent de stres fizic sau emoțional, diete restrictive, deficite de vitamine și alte oligoelemente sau chiar afecțiuni hormonale precum cele tiroidiene. În acest caz este extrem de important un diagnostic de certitudine și corectarea factorilor, în asociere cu tratamentul căderii părului, pentru a atinge rezultatele optime.
Totodată, și anumite forme de alopecie autoimună – alopecia areată – pot afecta bărbații atât la nivelul scalpului cât și la nivelul bărbii, cu debut brusc sub forma unor mici zone rotunde, bine delimitate, lipsite de păr, ce pot evolua spre confluare dacă sunt lăsate netratate. Adesea, alopecia areată asociază și alte afecțiuni autoimune precum vitiligo sau boli tiroidiene, de aceea este indicată o evaluare completă clinică și biologică a pacienților.
Dermatita seboreică este o afecțiune extrem de frecventă a scalpului, dar poate afecta și zone seboreice precum sprâncenele, aripile nazale sau pavilionul urechii. Evoluează în pusee, cu perioade de acalmie și perioade de agravare, și recidive frecvente, adesea legate de perioade de stres fizic sau emoțional. Dermatita seboreică severă, lăsată netratată, poate accentua căderea firelor de păr, însă această cădere este reversibilă, odată cu tratamentul afecțiunii.
Pe lângă formele descrise de cădere a părului, există și forme clinice de alopecie cicatricială, asociată unor afecțiuni precum lupusul, lichenul plan sau chiar unor procese infecțioase (foliculita decalvantă), al căror tratament este complex și necesită adesea investigații suplimentare cum ar fi biopsia cutanată a scalpului.
