Căderea părului, numită medical alopecie, poate afecta până la un sfert dintre femei pe parcursul vieții. Fiziologic se pierd între 50 și 100 de fire pe zi, în cadrul unui ritm natural de regenerare, în care firele de păr trec din faza de creștere – numită anagen – în faza de separare și cădere fiziologică – numită telogen.
În mod natural, constant, 85-90% dintre firele de păr se află în faza de creștere - anagen, ce poate dura în cazul firelor de păr terminal de pe scalp între 2 și 8 ani.
Urmează o scurtă fază de tranziție, apoi firele de păr vor intra în faza telogen, în care vor sta între 2 și 4 luni, la sfârșitul căreia se vor desprinde de la nivelul scalpului. Atunci când acest echilibru este perturbat apare rărirea și, uneori, subțierea firelor de păr.
Căderea importantă a părului apare atunci când se pierd constant peste 150 de fire pe zi, fapt ce poate fi observat la spălarea sau coafarea acestuia.
Alopeciile nu sunt doar o problemă de ordin medical, ci pun adesea probleme de ordin psihologic și social, în special în cazul femeilor.
Cele mai frecvente tipuri de cădere a părului sunt reprezentate de effluvium anagen, effluvium telogen și alopecia androgenetică.
Effluviumul anagen este determinat de medicație precum chimioterapia, ce determină căderea firelor de păr în faza de anagen, cu subțiere și rărire importantă a acestora.
Cele mai frecvent întâlnite 2 situații de pierdere a părului la femei sunt effluviumul telogen și alopecia androgenetică.
Stresul fizic sau emoțional, dietele drastice cu deficite de oligoelemente, vitamine sau proteine, sarcina, alăptarea, unele medicamente sau chiar anumite afecțiuni medicale precum cele ale glandei tiroide sunt adesea declanșatoarele unui effluvium telogen, corectarea acestora jucând un rol extrem de important în tratamentul căderii părului.
Alopecia androgenetică a femeii apare frecvent diferit față de cea a bărbaților, debutând aproape întotdeauna la nivelul vertexului, cu afectarea mai scăzută în zona temporal și cea frontală.
Firele de păr se răresc progresiv și devin adesea mai subțiri, lăsând de multe ori, în cazurile avansate, scalpul vizibil.
Cauzele alopeciei androgenetice sunt reprezentate de moștenirea genetică și factori hormonali, precum excesul de hormoni androgeni (Sindromul Ovarelor Polichistice, tumori ovariene sau chiar anumite tratamente hormonale), sau deficitul de estrogen survenit la instalarea menopauzei.
Statistic, peste 35% dintre femei se vor confrunta cu alopecie androgenetică la menopauză.
Alte cauze ale căderii părului la femei sunt alopeciile autoimune precum alopecia areată, cele inflamatorii întâlnite în cadrul lupusului, al lichenului plan, alopeciile infecțioase (foliculita decalvantă) sau cele non-inflamatorii precum alopecia frontală fibrozantă.
Pentru un diagnostic corect este necesară o consultație de specialitate la medicul dermatolog, adesea completată de o serie de analize de sânge (uzuale, vitamine și minerale, hormonale) și o examinare tricoscopică – o metodă de investigare imagistică, non invazivă.
În rare cazuri acestea vor fi completate de o biopsie a scalpului, adesea atunci când pacientul se confruntă cu o formă de alopecie cicatricială.
Tratamentul alopeciei la femei este complex, adaptat formei clinice, și constă atât în aplicarea unor topice locale, corectarea factorilor declașatori acolo unde este posibil, cât și în tratamente de ultimă generație precum mezoterapia sau PRP.
