Căderea părului, alopecie, în termeni medicali, reprezintă, până la un anumit nivel, un fenomen natural ce apare în timpul ciclului de creştere al firului de păr la toate fiinţele vii acoperite de pilozitate.
Firul de păr are în mod normal trei faze de creştere: anagen (faza activă, aproximativ 85% din totalul firelor de păr aflându-se în această fază), catagen (faza de tranziţie) şi telogen (faza latentă).
Căderea firelor de păr se realizează prin inversarea proporţiei descrise, cu predominanţaă în special a fazei latente, în defavoarea celei active, de creştere, fenomen denumit, efluviu telogen.
În mod normal, se pierd gradual aproximativ 100 fire (80-120/zi) în 24 ore de la nivelul scalpului, depinzând de fondul genetic, stilul de viaţă şi metodele de îngrijire ale părului. Se consideră patologic, o pierdere a 200-300 fire păr/zi pentru 4-6 luni.
O cădere bruscă, localizată într-o anumită zonă, sau modificări ale firului de păr (devenit subţire, friabil) şi ale tegumentului scalpului (eritematos, acoperit de scuame, pruriginos, dureros etc.) ce pot fi însoţite de modificări sistemice (febră, modificări ale pulsului, stare generală alterată) reprezintă semne de alarmă şi trebuie consultat medicul specialist în vederea identificării cauzei.
Principalele cauze ale căderii părului sunt reprezentate de:
- vârstă
- stres
- dieta deficitară în nutrienți
- sarcina/nașterea
- expunerea la poluanți
- modificări sezoniere
- afecțiuni dermatologice (alopecii cicatriceale, alopecia androgenetică, alopecia areata etc.)
- afecțiuni sistemice (afecțiuni endocrine, diabet, insuficiență renală, insuficiență hepatică, neoplazii etc.).
Statistic vorbind, cele mai frecvente cauze de alopecie la sexul masculin este reprezentată de cea androgenă, de obicei genetică, X linkată, iar pentru sexul feminin: sarcina şi naşterea (aprox. 45% dintre femeile ce au născut), afecțiunile cronice (în special tiroidiene), diete restrictive, stresul important şi tipul de alopecie androgenă (modificări endocrine asociate cu hiperandrogenism).
Diagnosticul este stabilit pe baza istoricului medical (personal şi familial, detaliind modalitatea şi temporalitatea căderii părului), examenul fizic (ce urmăreşte patternul acestei căderi, numărul şi caracteristicile firelor de păr), la care se adaugă analiza directă microscopică a firului de păr, tricoscopia (utilizând un dermatoscop se urmăresc caracteristicile firului de păr şi ale pielii scalpului) şi teste biologice uzuale (pentru depistarea eventualelor patologii asociate) completate uneori cu examene histopatologice (în urma prelevării de material biopsic) pentru acurateţea diagnosticului.
Tratamentul este stabilit de către medicul dermatolog în urma diagnosticului de certitudine. Include atât măsuri de tratament medicamentos, cât şi proceduri minim invazive precum mezoterapia și terapia cu plasmă îmbogățită plachetar (PRP – Terapia Vampir).
De obicei, sunt necesare minimum 3-4 ședințe de tratament, câte una la 3-4 săptămâni.
