Poveștile despre „buzele botoxate” sau acea expresie „e toată botoxată”, „dependența de botox a vedetelor” și „fețele înghețate de prea mult botox” sunt subiecte tocate și răstocate de mass-media, uneori fără vreo opinie avizată.

De aceea îți propunem să descoperi aici cele mai comune mituri despre substanțele injectabile (botox și acid hialuronic), specialiștii de la Skinmed Clinic, medici dermatologi cu experiență vastă deconspirând jumătățile de adevăr și concepțiile greșite despre tratamentele injectabile pentru întinerire și înfrumusețare.

Mitul 1 | Cine are nevoie de seringi? Trebuie doar să bei multă apă…

Apa curată trebuie să fie sursa tinereții și frumuseții eterne. Cel puțin dacă ar fi să crezi declarațiile vedetelor. Se presupune că ei beau doar multă apă și asta îi menține frumoși și mereu tineri.

Apa limpede este, fără îndoială, importantă, sănătoasă și ne oferă umiditate din interior, dar nu ne ajută să rămânem tineri pentru totdeauna, nu poate opri procesul de îmbătrânire. Dacă bem prea puțină, poate avea un impact negativ asupra aspectului tău.

Tenul se usucă, pare mai puțin radiant.

Cu siguranță, o vedetă care arată de cca. 30 de ani la vârsta de 50 de ani a luat măsuri diferite. Prima alegere astăzi pentru ca tenul să arate mai neted pe termen lung este toxina botulinică.

Mitul 2 | Botoxul este o otravă pe termen lung…

Mulți oameni cred că toxina botulinică, așa cum este numită corect (Botox este numele unui produs realizat din acest ingredient activ), este un tip de venin de șarpe. Acest lucru se datorează faptului că se oferă creme cu venin de șarpe care promit un efect ca o injecție cu botox.

Dar cremele topice aplicate din exterior nu pot relaxa cu adevărat mușchii pentru prea mult timp.

De fapt, toxina botulinică este o substanță produsă de o bacterie. În medicină și în practica cosmetică, Botoxul este utilizat într-o diluție atât de puternică încât aplicarea este sigură.

Botoxul este folosit în medicină de foarte mult timp – și în doze mult mai mari decât în ​​aplicațiile cosmetice. El este ca un medicament pentru diferite afecțiuni medicale precum: hiperhidroza (transpirație în exces), strabism, migrene severe, probleme ale vezicii urinare etc.

Pentru unele indicații, Botoxul previne acum o operație care anterior era necesară.

Utilizarea necorespunzătoare și incorectă poate avea totuși efecte secundare neplăcute. Injectat incorect sau supradozat, Botoxul duce la simptome temporare, cum ar fi pleoapele căzute. De asemenea, sunt posibile sprâncene coborâte, asimetrii sau tulburări de articulație. Aceasta depinde de regiunea care a fost injectată.

Prin urmare, ar trebui să recurgeti la tratamentul cu Botox de la un specialist cu experiență, unul în care să aveți încredere. Saloanele de cosmetică și practicienii non-medici nu sunt deloc recomandați. O foarte bună cunoaștere a anatomiei și o experiență vastă previn „accidentele cu Botox”.

Ca și în cazul oricărui tratament cu o injecție, există încă un mic risc rezidual de sângerare sau infecție. Deoarece toxina botulinică este descompusă din nou și celulele nervoase se regenerează, pleoapa căzută dispare și ea după câteva săptămâni sau luni. La un tratament corect, efectele secundare sunt foarte rare sau inexistente.

Mitul 3 | Dacă mi se injectează o cantitate mai mare de Botox, obțin rezultate mai bune ca durată

Fals! Nu trebuie să injectați excesiv, astfel încât expresia facială să poată rămâne naturală. Dacă paralizezi complet mușchiul, cum ar fi cel al liniei încruntate, rezultatul maxim este atins. Botoxul blochează terminațiile nervoase existente, nu poate face mai mult.

Mai mult, Botoxul nu se poate andoca și este pur și simplu defalcat. Pulverizarea în exces nu duce la un rezultat pe termen mai lung ci, cel mult, la expresii faciale nefiresc de rigide.

Același lucru este valabil și aici: medici cu experiență, cum ar fi Dr. Amalia Anghel, pot decide doza potrivită.

Mitul 4 | Botox-ul creează dependență…

În presă ai citit, cu siguranță, despre dependența de Botox. Vorbim despre vedete care au început cândva cu Botox și nu se mai pot opri. Adevărul este că Botoxul nu dă dependență fizic. Este posibil să te obișnuiești cu aspectul tău tineresc și ai vrea să arăți mereu bine.

Acest lucru nu are nimic de-a face cu dependența de Botox, ci mai degrabă cu propria atitudine față de îmbătrânire. Poate exista o dependență de tinerețea veșnică, dar nu există o dependență de Botox în sine.

Mitul 5 | Acidul hialuronic este produs din carne de pui…

De fapt, hialuronul poate fi obținut din faguri de cocos. Acidul hialuronic folosit astăzi pentru tratamentele cosmetice împotriva ridurilor nu este de origine animală. Acest lucru are avantajul ca riscul de alergii să fie foarte scăzut.

Mitul 6 | Acidul hialuronic din creme funcționează la fel de bine precum cel injectat…

Cremele antirid sunt marketate acum ca fiind la fel de eficiente precum injectiile cu acid hialuronic. Ar fi prea bine să fie adevărat. Chiar dacă acidul hialuronic din cremă are sens, deoarece oferă multă umiditate si hidratare, tratamentul extern nu poate ridica conturul feței, nu mărește buzele sau nu poate elimina ridurile adânci.

O cremă nu pătrunde în straturile mai profunde ale pielii așa cum se întâmplă cu o injecție. De asemenea, nu este capabil să creeze volum în anumite zone.

Într-o practică de specialitate precum cea a Dr. Amalia Anghel, veți fi sfătuit în detaliu în cazul în care veți dori volum în anumite zone faciale.

Mitul 7 | Injecțiile cu acid hialuronic și toxină botulinică te fac să pari „artificial”…

Scopul unui tratament cu Botox sau acid hialuronic nu este să arăți „artificial” sau altcineva, ci acela de a fi tot tu, dar mai fresh, mai tânăr și complet natural. Multe prejudecăți se bazează pe presupuse injecții care ascund un lifting eșuat. Nicio vedetă nu vrea să recunoască inițial evidentul, anume că a intrat sub cuțit, mai ales când lucrurile nu au mers bine.

Dacă a apărut o supracorecție în timpul tratamentului cu acid hialuronic, aceasta poate fi tratată cu hialuronidază în caz de urgență. Această substanță dizolvă acidul hialuronic introdus, dar și pe cel al organismului.

Un medic bun va injecta mai puțin, mai ales în timpul primului tratament, în special atunci când vorbim despre buze.  

Mitul 8 ​​| Când oprești injecțiile, arăți dintr-o dată bătrân…

Acesta este, de asemenea, un mit care nu este deloc adevărat – dimpotrivă. Dacă nu începi prea târziu să-ți păstrezi tinerețea cu Botox și acid hialuronic, poți de fapt amâna procesul de îmbătrânire.

Dacă, de exemplu, calmezi ridul de încruntare cu Botox, acesta nu va deveni mai adânc. Acidul hialuronic stimulează formarea propriului colagen și chiar dacă se descompune din nou, rămâne un efect de regenerare. Dacă pielea este tratată în mod regulat cu injecții cu acid hialuronic, starea acesteia se va îmbunătăți constant.

Mit 9 / Toxina botulinică ne scapă de riduri pe viață!

Efectele injectării cu toxină botulinică sunt temporare, însă durata rezultatelor depinde de modul în care organismul integrează și degradează toxina botulinică. Contează, apoi, locul de injectare al toxinei botulinice.

În ridurile de la nivelul ochilor, tratamentul cu toxină botulinică poate dura 3-4 luni inițial, în timp ce pentru hiperhidroză (transpirație în exces) poate dura până la un an.

Pe măsură ce activitatea musculară revine, treptat, la fel se întâmplă și cu liniile fine și ridurile, ceea ce conduce la necesitatea unei noi injectări cu toxină botulinică.

Mit 10 / Toxina botulinică este periculoasă!

Botoxul este considerat un tratament sigur, cu efecte secundare minime și, în general, la locul de injectare. Imediat după injectare, poate apărea o durere locală moderată, inflamație, roșeașă sau sângerare ușoară.

Alergia la toxina botulinică este extrem de rară.

Uneori pot apărea dureri de cap de scurtă durată, de obicei între 24-48 de ore. În cazul nerespectării indicațiilor postprocedură, botoxul poate migra de la locul injectării și astfel poate apărea pleoapa căzută, ce poate avea o durată de până la 3 săptămâni.

Botoxul este metabolizat în câteva luni la locul injectării și, în final, excretat pe cale renală și hepatică, fără consecințe majore asupra funcției ficatului.